Oraşul Solca se află situat în marginea estică a Obcinilor Bucovinei (Obcina Mare), unde se intersectează la poalele Minţilor Carpaţi Paralela de 47°42′ latitudine nordică şi meridianul 25°50′ longitudine estică.
Solca este aşezată pe valea cursului mijlociu al râului Solca, afluent de dreapta al Sucevei, la o distanţă de 23 km de mun. Rădăuţi, 32 km de oraşul Gura Humorului, 48 km de reşedinţa jud. Suceava şi 464 km de Bucureşti şi se învecinează cu localităţile Marginea şi Arbore la nord, Cacica la sud, Botoşana şi Cajvana la est şi Mânăstirea Humorului şi Suceviţa la vest.
Reţeaua hidrografică a localităţii Solca este formată din râul Solca şi pâraiele Morii (Poieni), Soloneţ, Racova şi afluenţii acestora. Apele stătătoare sunt reprezentate sub forma câtorva iazuri şi a unor acumulări de apă: trei în partea de nord a oraşului, cunoscute sub numele de “Trei Iazuri” şi una pe pârâul Solcuţa. Lacul de acumulare format în spatele barajului construit pe Solcuţa în 1978, constituie principala sursă de apă a oraşului, dar şi o potenţială sursă energetică.
Râul Solca îşi adună apele din pârâul “Izvor” şi pârâul “Solcuţa” străbătând în calea sa, de la vest la est, localitatea Solca , comuna Arbore şi satul Gura Solcii.
Localitatea Solca are un relief specific regiunii de contact dintre Podişul Sucevei şi Obcinele Bucovinei.
Teritoriul urban al Solcii aparţine extremităţii vestice a Podişului Sucevei şi are un aspect depresionar. Altitudinea de 520 m a depresiunii se ridică brusc spre vest, unde se găseşte un deal al cărui nume are o rezonanţă istorică – Dealul lui Vodă.
Tot spre vest, după mai multe culmi împădurite, se află o grupare de stânci imense, renumite, intrate în tradiţia locului sub numele de Pietrele Muierilor.
Spre sud se vede înălţându-se semeţ un pisc, numit Pinul Mare, din care se desprinde o culme care după ce coboară până aproape de nivelul depresiunii se înalţă din nou la marginea de est a localităţii într-un deal numit Dealul Lupului (507,5 m). Dealul Lupului îşi pierde domol înălţimea spre centrul comunei Poieni Solca şi zona depresionară a Solcii şi brusc spre localitatea Arbore.
Datorită aşezării sale oraşul Solca, asemeni întregului judeţ Suceava, are o climă temperat-continentală, dar cu o nuanţă ce rezultă din sinteza climatului montan cu climatul de podiş.
Lipsa unor înregistrări meteorologice sistematice pe parcursul unor perioade mai lungi de timp nu ne dă posibilitatea cunoaşterii mai profunde a evoluţiei climatului local. Datele care există astăzi pot caracteriza însă cu suficientă precizie aspectele generale actuale ale climei, aspecte care, credem noi, nu sunt cu mult diferite de cele existente de-a lungul istoriei acestei comunităţi umane.
Astfel, în ceea ce priveşte temperaturile medii ale anului, acestea sunt: 6°C – temperatura medie a anului; 21°C – temperatura medie a verii; -8°C – temperatura medie a iernii.
Nu există o evidenţă a temperaturilor minime şi maxime înregistrate pe plan local, dar se poate spune că în timpul iernii se înregistrează şi temperaturi sub -25°C, iar vara temperaturile aerului depăşesc uneori 30°C. Această amplitudine dovedeşte caracterul continental relativ moderat al climatului oraşului Solca.
Fenomenul îngheţului apare cel mai devreme în lunile octombrie, iar cele din urmă zile de îngheţ se întâlnesc chiar şi pe la începutul lunii mai. La fel primele şi ultimile ninsori
Precipitaţiile medii anuale sunt de 820 mm. Această cantitate ar fi îndestulătoare pentru trebuinţele agriculturii dacă ar fi răspândită egal pe teritoriul localităţii şi în cursul anului. În realitate lucrurile nu se petrec aşa, deoarece intervin o serie de factori, printre care, în primul rând, cei ce ţin de relief, provocând unele variaţii. Astfel, în unii ani zona montană şi chiar cea depresionară a localităţii beneficiază de un regim pluviometric normal sau în exces.
Vânturile sunt determinate de circulaţia generală a maselor de aer pe direcţia vest-est, cea mai mare frecvenţă având-o vânturile care bat dinspre vest. Intensitate lor depăşeşte rareori 60 km/h, iar furtunile sunt extrem de rare şi se produc de obicei vara. Remarcabile sunt brizele de munte care ziua contribuie la ridicarea ceţurilor, iar noaptea coboară aerul încărcat cu ioni şi miros plăcut de răşină răspândindu-l în întreaga depresiune. Calmul atmosferic acoperă o bună parte din an, cea mai plăcută perioadă fiind lunile iunie-octombrie.
Climatul, posibilităţile curative ale apei, aerului, pădurilor, existenţa unor condiţii bune de cazare au făcut din Solca, încă de la mijlocul sec. al XIX‑lea una din staţiunile balneoclimaterice şi de tratament dintre cele mai renumite din Bucovina.
Cadrul natural în care se găseşte oraşul nostru dispune de resurse valoroase de păduri, păşuni, fâneţe, sol, ape de suprafaţă cu potenţial piscicol şi hidroenergetic, izvoare cu ape dulci, minerale şi slatini, roci de construcţie, fond cinegetic. Unele din aceste resurse precum sarea din slatini, lemnul, rocile de construcţie au fost exploatate şi valorificate încă din cele mai vechi timpuri. De o importanţă deosebită pentru oamenii acestor locuri încă din timpuri străvechi au fost izvoarele, atât cele obişnuite cu apă limpede şi rece, cât şi cele clorurate sodice şi mineralizate. Cele mai căutate izvoare clorosodice se găsesc în locul numit Slatina Mare (650 m), iar pe versantul stâng al pârâului Solcuţa sub Muntele Cerbul există un izvor de apă minerală numit „Burcut”.
Fauna locală este deosebit de diversă fiind reprezentată de iepuri, veveriţe, vulpi, lupi, urşi, mistreţi, căprioare, cerbi carpatini, precum şi multe specii de păsări (uliul, bufniţa, coţofana, ciocănitoarea, cucul, ciocârlia, potârnichea, pitpalacul, piţigoiul, guguştiucul, vrabia, cioara etc.). Peştii cei mai răspândiţi sunt carasul, crapul, linul (iazuri); cleanul (pâraiele satului Poieni). Păstrăvul, care popula cândva apele Solcuţei, a dispărut în totalitate.
Potenţialul cinegetic cu importante fonduri de iepure, vulpe, lup, urs, mistreţ, căprior, cerb a făcut din vânătoare o pasiune şi pentru unii locuitori ai Solcii.
Solurile cu o frecvenţă mai mare sunt cele argiloiluviale brune şi podzolice (pe pantele dealurilor şi zonele mai înalte), cernoziomurile levigate şi solurile erodate (de-a lungul reţelei hidrografice)17. În funcţie de specificul acestor soluri, de vegetaţie şi alţi factori fizico-geografici, precum şi de unii factori subiectivi umani, în localitatea Solca s-a creat o economie agricolă complexă, zootehnică, cerealieră şi de plante tehnice.
Beneficiind de o poziţie geografică favorabilă şi de resurse variate, perimetrul localităţii Solca a constitutit de timpuriu un loc propice dezvoltării vieţii umane.
CĂI DE ACCES
Principalele drumuri care traversează oraşul şi asigură legătura cu localităţile învecinate sunt:
* Drumul naţional DN 2E (Păltinoasa – Marginea) care traversează localitatea prin zona sa centrală şi face legătura între drumul european E576 cu traseul turistic rutier al obiectivelor religioase Putna – Moldoviţa
* Drumul naţional DN 2K (Solca – Arbore – Milişăuţi) care leagă localitatea de conexiunea la drumul european E85.
